dragi prieteni,
de ceva vreme sunt asaltata de emailuri, invitatii la intalniri, la evenimente, la birouri, la si la….
Ei, bine, nu am sa vin!
de ce?
Pentru ca, invariabil, toti cei care ma invita ( prietenii apropiati se exclud, caci de ei imi e dor mereu si ajung prea greu sa-i vad la un ceai), vor de la mine acelasi lucru: sa le atrag fonduri. Nimic rau pana aici, sa nu ma intelegeti gresit!
Dar…. ce conteaza ca abia au auzit de mine, munca mea, au citit cum am facut milioane ( gratie prietenilor care ma obliga sa scriu: http://www.responsabilitatesociala.ro/editoriale/cum-am-reusit-sa-strang-primul-milion.html) , nu au gestionat vreodata bugete, in adevaratul sens al cuvantului….fiecare vrea o bucatica din mine, mai ales din rezultatele muncii mele.
Citez:
„Deoarece nu am cunostintele necesare pentru a putea derula o campanie de strangere de fonduri pentru acest eveniment apelez la serviciile dumeavoastra si sper sa gasiti timpul necesar pentru a stabili o intalnire in care sa va prezint acest proiect.”– daca a aflat adresa mea de email, nu a aflat si de cursurile de fundraising? aici detalii:
sau
„Cred că împreună putem ajuta copii bolnavi ……..În acest sens, vă solicit o întâlnire, eventual propuneţi o agendă pentru detaliile unei colaborări.”- serios? si daca va costa 20.000 de euro colaborarea cu mine , mai doriti agenda?:)) stiu, sunt rea!
sau
” doamna X, presedintele fundatiei noastre, va asteapta la birou, in ziua X,la ora Y, pentru a discuta o posibila colaborare„- ei na? pe bune?:))
O vreme am spus Da, i-am ascultat, le-am spus, prieteneste, ca trebuie sa inceapa sa munceasca chiar ei pentru asociatia lor, ca nu e chiar asa, pocnesti din degete si vin banii…degeaba.
Ii intrebam: „aveti vreun plan?” ….” ce plan, era raspunsul, sa facem noi evenimentul acesta si vedem cu planurile pe urma” !
Am plecat de acasa, de langa cei dragi, m-am dischisit, am condus in orasul aglomerat, m-am enervat ca nu gasesc loc de parcare, m-am simtit vinovata ca nu am timp de scris…pentru ce? pentru cine?
De o vreme, spun NU! mereu NU! zilnic NU!
de ce?
Pentru ca nu am sa sprijin niciodata o organizatie care are 3 oameni, care merg la birou dupa ora 10, care isi iau vacanta de la 15 decembrie la 14 ianuarie, care invita 700 de oameni intr-un loc si spun ca nu au facut fundraising, ci doar networking sau constructii sau au alergat, sau , sau……, care fac evenimente ” de PR” ca sa multumeasca sponsorii, mai mult decat sa stranga fonduri pentru proiectele lor!
Vin oameni invatati sa traiasca pe granturi, multe granturi, de multi ani, care, intre 2 finantari, sunt ” disperati” …..ii tine fix 1 saptamana disperarea!
Aud de la ei multe scuze, motive, rationamente pentru care ” nu merge” sau ” nu am incercat„, ” cauza nu e impresionanta” , ” altii au noroc mai mult”……dar vin , plini de incredere, ca ii scot eu din situatie. Aaaa……si sa nu credeti ca vor 5000 de euro, nu! Vor evenimente, conferinte, congrese, intruniri, care depasesc 200.000 euro ca buget, desi nici adunat bugetul organizatiei, in tot anii de existenta, nu ne-am apropia de 10% din suma asta! Dar, ce sa zic, romanii sunt ambitiosi!
Niciodata nu aud de la oamenii acestia: „altii au muncit mai mult, noi nu!” sau ” altii merg peste tot sa isi faca propriile relatii, noi nu ne miscam din birou”.
Dragilor, va iubesc ca vreti sa schimbati lumea din jur, ca sunteti de multi ani implicati in ong-uri, ca ati reusit proiecte frumoase, dar NU!
Si am sa fac o analogie: iti iei permisul azi, hai ieri, si vrei sa conduci direct un Mercedes? Nu ti-l permiti, dar vii la test drive? Ei bine, eu nu am timp de teste, pentru ca multi oameni au inteles ce le-am spus si sunt dispusi sa munceasca!
Sa inceapa, sa greseasca, sa se zbata, pe bani putini la inceput, dar VOR SA FACA EI! Iar pe oamenii acestia am sa-i ajut cat am sa pot, am sa ma zbat pentru ei, pentru ca si ei o fac, am sa le arat cum se pot feri de greseli!
Si ca o concluzie: eu nu pun pestele in undita nimanui, ci doar va invat sa pescuiti!
Si ,NU, nu simt nici un regret ca unele organizatii trebuie sa se inchida! Si-au facut-o cu mana lor!
Va multumesc ca existati, toti!
Cu drag, pentru ca de 14 ani ajut pe cei ce vor sa se ajute singuri!
Cristiana
Dreamcatcher
* Foto: 438studio