Dreamerul si catcherul se pregatesc pentru o seara la Ateneu.
Maestrul origamist, cunoscut si drept „Ram-Tam-Toana”(din motive evidente), este nominalizat la categoria „Educatie” si intra in competitie cu propria mama, pe care cu siguranta o va si bate intr-un stil barbar. 🙂
Palatul de Hartie va fi sambata , 22 mai, la Palatul Mogosoaia, facand origami intre rundele Balcanoadei de Go. Va astept pe toti, de la ora 10.30 la origami! veti cunoaste persoane minunate care promoveaza istoria, arta, traditiile japoneze in Romania.
Telefonul copilului si Fundatia Romtelecom deruleaza campania Timp impreuna! detalii pe timpimpreuna.ro. Studiul facut de ei arata ca parintii petrec doar o ora pe zi cu copiii lor! sa le fim alaturi!
<
doctorul Dan Baciu sta in Cluj de o viata, insa a vizitat lumea! a inteles inca din 1990 ca trebuie sa ii ajute pe cei din jur. Astazi are un proiect centru de zi pentru batrani, o scoala privata( cea mai buna scoala din Romania) si salveaza case maramuresene. Cum asa? Le ia din Maramures pe trailer si le aduce si remonteaza in Muntii Apuseni, la Baisoara. Curtea lui arata ca un muzeu al Satului. Crede in valorile nationale, iubeste lemnul, frumosul, oamenii buni. Dupa ce l-am cunoscut am inteles ca dr. House este chiar Dr. Dan Baciu. Si il puteti ajuta si voi sa deschida o tabara pentru copiii acestei tari acolo, la Baisoara, sa transfere traditiile nationale noii generatii.
L-am cunoscut pe Catalin Taranu acum mai bine de 1 an, la o competitie de Go. Nici nu stiam ce e Go-ul, insa fiul meu, Bogdan, pasionat de origami, m-a introdus in lumea japoneza din care si acest joc al mintii face parte.
Il consider un roman remarcabil pe Catalin, caci desi a stat 9 ani in Japonia, era un profesionist remarcabil ala acestui joc, avea partea financiara asigurata, s-a intors in Romania. De ce? Ca sa ii invete pe copii despre pasiunea sa.
Imi amintesc prima partida de Go , jucata in Osaka(.timp de gandire 5 ore fiecare). Am pierdut la un adversar mult mai bun decat mine, el avea deja patru dan si era in plina ascensiune. Dar ma implicasem atit de tare in partida incat , odata ce s-a terminat, la intoarcerea spre casa, nu mai reuseam sa ma concentrez sa cobor la statia de metrou corecta, si am petrecut astfel mai mult de o ora in metrou tot depasind statia unde trebuia sa cobor, luand-o inapoi si depasind din nou.
In Japonia se spune ca odata ajuns 5 dan pro poti in sfirsit sa traiesti bine ca jucator de Go. Faptul ca am muncit atit de mult sa ajung acolo doar ca sa renunt la final pare lipsit de sens la prima vedere. Insa eu am considerat ca era mult mai mare nevoie de mine in Europa decit in Japonia, unde eram doar un alt jucator profesionist din citeva sute. Nivelul go-ului European inca lasa de dorit, nu avem deocamdata suficienta forta sa ne confruntam de la egal la egal cu cele trei superputeri asiatice. Dar eu am fost convins ca lucrurile invatate in Japonia ma vor ajuta sa antrenez o generatie de campioni care sa depaseasca cu mult performantele mele.
Intoarcerea in Romania a reprezentat pentru mine un soc cultural chiar mai puternic decit cel creeat de plecarea in Japonia. Cind de la Vatra dornei am venit pentru prima oara in Bucuresti, am stat trei zile in casa coplesit de imensitatea orasului. Acum, venit din Japonia, mi se parea ca Bucurestiul e un satuc mic de tara. Dupa mesele frugale cu care ma obisnuisem in Japonia , prima masa la un restaurant romanesc m-a lasat cu sentimentul ca am incasat o ghiulea de tun in stomac. Punctualitatea japoneza care imi intrase in singe nu era nicaieri de gasit. Tin minte ca imi cautam apartament si un agent imobiliar cu care vorbisem la telefon sa ne vedem nici macar nu a binevoit sa apara la intilnire si nici n-a sunat sa clarifice lucrurile. Dar eu eram incintat de tot ce se intimpla in jurul meu, fascinat ca lumea se injura pe strada sau in mijloacele de transport public ( alt lucru de neimaginat in Japonia ).
Voi continua cu alte povesti minunate ale romanilor remarcabili.
Dreamcatchers Romania 