Romani remarcabili, Catalin Taranu

L-am cunoscut pe Catalin Taranu acum  mai bine de 1 an, la o competitie de Go. Nici nu stiam ce e Go-ul, insa fiul meu, Bogdan, pasionat de origami, m-a introdus in lumea japoneza din care si acest joc al mintii face parte.

Il consider un roman remarcabil pe Catalin, caci desi a stat 9 ani in Japonia, era un profesionist remarcabil ala acestui joc, avea partea financiara asigurata, s-a intors in Romania. De ce? Ca sa ii invete pe copii despre pasiunea sa.

Imi  amintesc  prima partida de Go , jucata in Osaka(.timp de gandire 5 ore fiecare). Am pierdut la un adversar  mult mai bun decat mine, el avea deja  patru dan si era in plina ascensiune. Dar ma implicasem atit de tare in partida incat , odata ce s-a terminat, la intoarcerea spre casa, nu mai reuseam sa ma concentrez sa cobor la statia de metrou corecta, si am petrecut  astfel mai mult de o ora in metrou  tot depasind statia unde trebuia sa cobor, luand-o inapoi si depasind din nou.

In Japonia se spune ca odata ajuns 5 dan pro poti in sfirsit sa traiesti bine ca jucator de Go. Faptul ca am muncit atit de mult sa ajung acolo doar ca sa renunt la final pare lipsit de sens la prima vedere. Insa  eu am considerat ca era mult mai mare nevoie de mine in Europa decit in Japonia, unde eram doar un alt jucator profesionist  din citeva sute.  Nivelul go-ului European  inca lasa de dorit, nu avem deocamdata suficienta forta sa ne confruntam de la egal la egal cu cele trei superputeri asiatice. Dar eu am fost convins ca lucrurile invatate in Japonia ma vor ajuta sa  antrenez o generatie de campioni care sa depaseasca cu mult performantele mele.

Intoarcerea in Romania a reprezentat pentru mine un soc cultural chiar mai puternic decit cel creeat de plecarea in Japonia. Cind de la Vatra dornei am venit pentru prima oara in Bucuresti, am stat trei zile in casa coplesit de imensitatea orasului. Acum, venit din Japonia, mi se parea ca Bucurestiul e un satuc mic de tara. Dupa mesele frugale cu care ma obisnuisem in Japonia , prima masa la un restaurant romanesc m-a lasat cu sentimentul ca am incasat o ghiulea de tun in stomac. Punctualitatea japoneza care imi intrase in singe nu era nicaieri de gasit. Tin minte ca imi cautam apartament si un agent imobiliar cu care vorbisem la telefon sa ne vedem nici macar nu a binevoit sa apara la intilnire si nici n-a sunat sa clarifice lucrurile. Dar eu eram incintat de tot ce se intimpla in jurul meu, fascinat ca lumea se injura pe strada sau in mijloacele de transport public ( alt lucru de neimaginat in Japonia ).

Voi continua cu alte povesti minunate ale romanilor remarcabili.

Anunțuri
Etichetat , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s