Dragi friendraiseri și fundraiseri,
Din ce în ce mai mult munca fundraiserilor trece spre automatizare, online, sisteme, mobil!
Dar asta nu schimbă cât de puțin esența acestei profesii- aceea de a lega și construi relații! Relații pe care, din start, ni le dorim ca o căsătorie de lungă durată, nu ca pe o aventură de o noapte. Se derulează campanii la care se învestesc resurse foarte multe, ajută agenții de publicitate și PR, dar care, uimitor, nu au rezultatele așteptate. Și nu se găsește răspunsul. Dar acesta stă chiar în comunicarea directă cu cei cărora le ceri sprijinul.
În acest context, mi se pare potrivit ceea ce am spus mai sus: REFUZ să fiu DONATOR!
Refuz să fiu tratată cu „dragă donatorule” , „dragă sponsore” , „devino donator de viitor” …..și exemplele pot continua!
Refuz să nu fiu UN OM, o relație, o legătură, ci doar un portofel!
Am argumentele mele, testate în peste un deceniu de muncă în acest domeniu, cu rezultate măsurabile, concrete, durabile.
Care sunt argumentele?
1. povestea mea merge către urechile, inimile și abia apoi portofelele potrivite
2. un prieten (denumit numai tehnic sponsor sau donator) existent poate sta alături de tine până la 5 ani
3. te costă mai mult să recrutezi un prieten nou, decât să păstrezi alături de organizație un om care te cunoaște, are încredere în tine, ți-a donat deja!
4. nu ai nevoie de donatori ca să primești o donație.
Atunci de ce este nevoie ca să primim donații? Află aici: 2014 friendraising
Așadar, vă rog să fiți alături de organizații față de care simțiți o legătură apropiată!
Donați, ori de câte ori găsiți un motiv pentru asta, DAR refuzați să fiți DONATORI!
Împreună putem educa oamenii din organizații să ne trateze ca pe prieteni, nu ca pe portofele.
Le putem cere să își ajusteze comunicarea către una prietenoasă, normală, naturală.
Le putem arăta beneficiile pe termen lung ale unei astfel de relații, inclusiv pentru sănătatea financiară a organizației.
Donez, dar refuz să fiu donator!
Cu drag,
Cristiana,
Dreamcatcher
Dreamcatchers Romania 