Să facem sau să ne facem că facem….fundraising?

wor funPrieteni,

din nou despre viața de zi cu zi a unui fundraiser.

Povesteam astăzi cu o prietenă despre resurse, lipsa de resurse sau aparenta lipsă de resurse…despre muncă, fundraising, planificare..discuții la o cafea de vorbă.

Am realizat, vorbind cu ea, că avem în jurul nostru oameni care tac și fac, oameni care doar vorbesc despre ce vor face, oameni care se fac că fac să dea bine la șefi.

Unde duce o astfel de clasificare a oamenilor echipei într-o organizație? În mod cert nu la succes.

S-o luăm băbește:

1. Oamenii care tac și fac

Pe ei îi știu bine, pe unii de ani de zile, le cunosc modestia și geniul. Nu vor spune că le e greu,deși le e,  nu știu să spună NU, muncesc ca niște robi…de ce? Pentru că ei CRED..pentru că motivația lor nu este salariul…NU ( vă spuneam că salariul este doar un factor igienic)..ci principiile în care cred sunt cele pentru care muncesc neobosit și cu rezultate uimitoare. Desigur, rezultatele sunt ale organizației, în final. Pentru ei îmi doresc Președinti de fundații care știu să scrie măcar un THANK YOU letter.

2. Oamenii care doar vorbesc despre ce vor face

Nimic rău despre asta, e chiar benefic să faci așa ceva, nu?

Dar când trece 1 an, trec 2, trec 4 ani și nu se întâmplă nimic, totul este tot la nivel de discuții…..eu mă gândesc că cine vrea să facă se uită soluții, iar cine nu, caută scuze.

3. Oamenii care se fac că fac

Recunoașteți personajele? Când e șeful în clădire vine primul, să-l găsească acolo. Pleacă târziu, să se remarce asta…face multă agitație în jurul propriei persoane, ca să se remarce…și șefii să creadă că muncește….e mereu atent cu colegii, se transformă uneori în lider de sindicat, dar doar în pauza de masă, niciodată real, adevărat, măsurabil.

Ce e , de fapt, munca asta de fundraising?

Este mult research, multă matematică, multe întâlniri, rețea, cunoștințe, fără concedii prea lungi, fără weekenduri cu familia, fără pauze, cu multe ore suplimentare, neplatite…..

Nu îi poți condamna pe cei care au propria cale de supraviețuire în domeniul ăsta…însă cu directorii și președinții organizațiilor lor aș avea câteva cuvinte de vorbit.

Succes să avem, toți!

Cristiana,

a dreamer that believes

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s