daca de mâine…..

Ani întregi am gândit, simțit, învățat să ajut!

dream-1413453

Am inovat, am strâns prieteni pentru cauzele în care lucram, am adus noi și noi proiecte, multe apariții media pentru oamenii care își puneau viața în slujba copiilor, am strans în fiecare campanie pe care o gândeam tot ce învățasem până în acel moment, am adunat ore, zile, nopți de nesomn.

Am muncit uitând că e sâmbată sau duminică, am lipsit de la nunta singurului meu frate, am albit, m-am îngrășat și am uitat să mă mai privesc în oglindă și să văd ce se întâmplă cu mine, căci făceam ceva măreț, ceva ce schimba mii de vieți de copii, ceva ce mă ajuta să îi cresc, nu nepărat dându-le eu să mănânce cu lingura, ci punându-le mâncarea în lingură.

Ani la rand, am avut un singur fiu al meu, dar mii de copii mi-au fost fiii și fiicele care mă răsplăteau pentru nesomn, munca zeci de ore, cu mii de zâmbete.

Adormeam cu gândul la ei, la fericirea lor, la șansa care li se oferă și la care aveam și eu mica mea contribuție.

Ani al rand , nu am simtit oboseala, nu mi-a părut rău, nu am regretat că nu merg la cafenea, club, spa, cinema, teatru, concerte. Faceam ceva mai presus de mine.

Dacă de mâine nu-mi mai pasă de ….

Dacă de mâine nu mi-ar mai păsa de copiii abandonați fără vreo vină la naștere, de cei lăsați la ușa caselor de copii la 2 ani, de cei care își vedeau parinții în coit, căci dormeau cu ei în același pat, în camere mirosind a urină și vin răsuflat, cu pereti scorojiți, de copiii care merg desculți în noroi, care nu știu ce bucurie este să dormi într-un pat cu așternuturi cu elefănței și o pijama curată, care nu au răsfoit nicicând o carte, nu au ascultat vreodata altceva înafară de înjurături, care nu-și aud numele, ci sunt apelați cu „bă” sau „fă”………….

daca de maine nu mi-ar mai păsa de fetițele și baiețeii dispăruti de acasa, de cei răpiti și violați de cineva apropiat și în care au avut încredere, de bătrânii uitați de lume și de Dumnezeu pe pământul ăsta fără ca cineva să le aducă un pahar de apă, de copiii care nu știu să citească ori nu-și cunosc ziua de naștere, căci nu au acte, sunt invizibili…….

dacă de mâine…….

Aș prefera să mor astăzi!

Cristiana

Dreamcatcher

cropped-header5.jpg

Anunțuri

8 gânduri despre „daca de mâine…..

  1. Mirela Monica Petrea spune:

    Superb scris!!!!
    Si il face sa fie si mai superb faptul ca e atat de sincer.
    Inteleg prea bine ce ai scris aici, si e adevarat pana in ultima litera scrisa… iubesc de-a dreptul lacrimile provocate de bucuria copilasilor, iubesc si ma hranesc din fericirea lor de parca e unica pe pamant… si este! in felul ei este atat de unica si atat de pura, si asta intradevar… te face sa muncesti inainte… sa nu tii cont de ore… de lipsa mancarii sau a apei…. iti da energie pt tot! este o sursa vie…
    Te pup, si spor in minunata treaba pe care o faci!

  2. Multumim Mirela! asta este spritul de fundraiser. Daca nu il ai , nu ai ce cauta in profesia asta!

  3. Petre spune:

    Foarte profund si adevarat tot ceea ce ai scris, iar despre ceea ce simti si faci sa stii ca este cu totul deosebit.Sa nu renunti niciodata!
    Cu respect, echipa SOS Masina cu Jucarii

  4. Mihaela Mihai spune:

    iti impartasesc gandurile si ma regasesc in totalitate in ceea ce ai asternut cu atata maiestrie pe „hartie”. Cand crezi cu adevarat in cauza pentru care te zbati, nici nu ai cum sa gandesti altfel. Cu spor, inainte!

  5. Miki spune:

    Am auzit cu putin timp in urma o remarca venita de la cineva care este apropiat „sistemului”, comentariu care m-a revoltat si am avut o reactie de o anumita violenta verbala ce nu imi este altfel in obicei. Apoi am trecut de momentul emotional si m-am gandit ca am exagerat. Acum simt nevoia sa adaug povestea asta la lucrurile minunate scrise (si facute) de Cristiana. Omul zicea ca acei copii institutionalizati care au cat de cat conditii decente prin grija unor organizatii particulare trebuie „sa zica mersi pentru ce primesc”, ca altii o duc mult mai rau. Mie mi se pare ca pijamaua curata, asternuturile cu elefantei, cartile sunt UN DREPT pe care noi l-am luat lor, fiecare cate o milionime din el. Pentru ca toti suntem responsabili de felul cum este tara asta. Iar ceea ce facem nu este o favoare adresata lor ci o datorie de a corecta ceva rau. Familiile care au ajuns asa cum descrie Cristiana sunt acolo datorita saraciei, ignorantei si societatii strambe… De multe ori ne amagim constiinta dand cate un „like” pentru vreo cauza de pe Facebook dar nu cred ca este suficient ci este nevoie de implicare reala si directa. Avem exemplul Cristianei si nu vad motive ca sa nu facem la fel. Imi cer scuze pentru comentariul prea lung si poate nepotrivit contextului. Miki

  6. Elena spune:

    Ma bucur ca mereu gasesti puterea sa lupti, sunt atatea de facut…Te pup, draga mia! 🙂

  7. shayna spune:

    Am vazut, am citit, am auzit si simtit…………………..iar acum de 10 minute ma tot intreb daca as putea spune ceva care sa faca sens.
    Daca de maine………………….. am fi mai multi constienti de nevoile si strigatele ascunse de ajutor. Daca de maine………….am putea face mai multe pentru ei. Daca de maine………………………………..am putea schimba mai multe decat azi.
    Atunci ar fi mai bine pentru EI!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s